Inca o reteta pe care Calin a pregatit-o din revista Good Food, si pe care de atunci o repeta mereu, cu diverse adaugiri de bucatele de ciocolata, cocos, dulceata, bombonele, etc. Briosele sunt moi si delicioase,foooaaaarte usor de facut. Adica daca le poate face un copil va dati seama…

Ingrediente pt fix 12 briose

• 100 gr zahar tos
• 100 gr unt moale
• 100 gr faina amestecata cu o lingurita de praf de copt
• 2 oua
• o lingurita esenta de vanilie sau zahar vanilat
• 150 ml smantana pentru frisca
• o lingura zahar pudra
• colorant daca doriti ( noi avem un extract natural de sfecla ) , bombonele, diverse alte decoruri

Untul se freaca cu zaharul intr-un bol

Se adauga si faina

Ouale se bat separat intr-un castron si se adauga si ele in bol peste faina si unt, impreuna cu zaharul vanilat

Se omogenizeaza totul cu telul  apoi compozitia se imparte in tava tapetata cu hartiute pt briose

Briosele se coc 20 de minute la foc mediu

Se scot pe un gratar si se lasa sa se raceasca. El  am ales sa le orneze  asa pentru ca stie ca imi place rozul: a batut frisca cu zaharul pudra, a adaugat un pic de extract de sfecla pt culoarea roz si a presarat bombonele deasupra

Si un trandafiras pt mami…:)

Calin este fan Good Food, pentru ca acolo gaseste retete explicate pas cu pas pentru varsta lui. Urmeaza trei retete pe care el le-a pregatit singurel, sa imi faca o surpriza de ziua mea.

Ingrediente :

• doua oua ecologice
• cateva frunze de spanac tanar
• doua felii de prosciuto
• putina branza feta
• 4  rosioare cherry

Spanacul l-a taiat fasii, la fel si prosciuto, si le-a asezat pe fundul a doua forme rezistente la foc

A pus si rosioarele taiate in doua

Se sparge si oul peste legume

Apoi deasupra oului a presarat putina branza feta faramitata

Cuptorul se incinge in prealabil si se aseaza formele de preferinta sub grillul de sus. Se lasa ca 5-10 min, pana se incheaga oul si se topeste branza. Se servesc direct din forma, cu paine prajita. Un mic dejun delicios si sanatos pe care il puteti face impreuna cu copiii

Azi am avut o ocupatie tare placuta, si anume sa cumpar produse delicioase la Targul pentru o viata sanatoasa ce are loc in acest weekend in curtea Palatului Sutu, la Universitate. De data asta am fost placut surprinsa, si de produse, si de varietatea lor, si de preturile rezonabile, dar mai ales de niste prajiturele de casa ardelenesti absolut delicioase

Erai foi cu miere, dobos, amandine, cu nuca si rom, cu nuca si bezea, rulade cu diverse umpluturi, 35 ron kg, eu am dat cam 25 de lei pe un platou plin ! Altceva ce am targuit a fost miere de cimbrisor, zacusca de topoloveni, cas cu chimen, branza de burduf cu busuioc, slaninuta afumata din aceea f subtire. Am mancat acolo o paine de tara absolut delicioasa, din aceea umeda in interior

Niste sarmalute mici mici de se topeau in gura, facute si vandute de niste maicute

Fasole batuta, super

Se pregateau acolo si mici , frigarui , pastrama, kurtos. Singurul minus este ca nu am gasit sa cumpar apa, a trebuit sa ma duc sa cumpar apa de la metrou Universitate .

Am citit reteta asta intr-o carte a lui Jamie Oliver, nu mai tin minte care. Oricum, o repet de cate ori vrem sa rontaim ceva la un pahar de bere rece. Este simpla, sanatoasa, si foarte versatila. In loc de migdale puteti folosi arahide, alune de pamant, nuci, puteti sa puneti si alte condimente, ca de exemplu usturoi pudra, chimen, chimion, praf de telina, orice. Pot fi facute si la cuptor, dar prefer sa le fac in tigaie ca sa nu uit de ele . In loc sa dati o gramada de bani pe o cutie de alune prajite pline de sare si potentiatori de aroma, mai bine luati o punga de migdale crude si va faceti un snack proaspat si delicios oricand doriti, in trei minute. Migdalele sunt unul din alimentele minune, un must have, pline de uleiuri bune, care curata colesterolul din sange.

Ingrediente:

• o lingura ulei de masline extravirgin
• un praf de sare de mare
• un ardei chilli uscat
• doua maini de migdale crude

O tigaie antiderenta se pune la incins pe foc. Apoi se adauga uleiul de masline si migdalele

Se lasa sa se umeneasca putin , amestecand tot timpul, apoi se adauga sarea si chilli-ul sfaramat. Condimentele se adauga spre sfarsit, deoarece se ard daca se pun de la inceput

Merg de minune calde, dar si reci . Daca ca mai raman, le sfaramati un pic si le puneti peste salate!

De astazi vreau sa dedic blogului o noua sectiune, si anume ” Calin in bucatarie” . Aici vor fi exclusiv retete gatite de fiul meu, calin, in varsta de 10 ani. Pasiunea lui pentru gatit imi umple inima de bucurie si mandrie si nu pot decat sa sper ca va ajunge un bucatar faimos, la fel ca Jamie   . Dorinta noastra este ca tot mai multi copii sa fie lasati sa se joace in bucatarie, cu mancarea , sa experimenteze. Mai bine invatati-i sa isi pregateasca ei ceva bun, decat sa isi cumpere prostii de pe la chioscuri, asta ii va ajuta foarte mult in viata. Bineinteles, aratati-le si cum sa curete dupa !

De exemplu, astazi, Calin a invatat ( le scriu cu liniute ca la scoala) :

1. cum sa transeze pieptul de pui in felii subtiri
2. sa se spele imediat pe maini dupa ce a terminat contactul cu carnea cruda
3. sa spele tocatorul cu apa calda si detergent inainte de a-l mai folosi si la alte operatii ( dupa ce a taiat carne de pui)
4. i-am explicat ca in special carnea de pui trebuie bine gatita deoarece contine bacterii in stare cruda
5. sa cronometreze cu telefonul mobil cat timp fierb pastele, ca sa nu se sfarame
6. cum sa asezoneze un sos pentru paste
7. cum se foloseste vinul la gatit

El iubeste pastele cu sos rosu, si asta a vrut sa faca azi. Data viitoare le va face singur-singurel si uite asa eu pot sa fac altceva

Ingrediente pentru o portie:

• 125 gr tagliatele proaspete ( pot fi si spaghete si pene si orice alt fel de paste)
• o ceasca de suc de rosii ( cam 100 ml )
• 50 ml apa plata
• ulei de masline , o lingura
• sare, piper, oregano, 1/2 lingurita zahar brun
• o jumatate de piept de pui, daca e prea mare doar un sfert

Apa pentru paste se da intai in clocot, apoi se pune sarea, api pastele. Se fierb cu un minut mai putin decat scrie pe cutie. Pieptul de pui se taie in fasii subtiri, atat cat pot degetelele mici. Nu va fie teama ca se taie, ei stiu mai bine sa se protejeze.

Se incalzeste intai o tigaie non aderenta, apoi se pune o lingura de ulei de masline, si fasiile de pui

Cand carnita s-a rumenit putin, se pune si putin vin alb sec ( optional) . Alcoolul se evapora la fiert, deci nu este o problema pentru copii. In plus, da gust si savoare pieptului de pui

Se mai invarteste un minut puiul in tigaie, apoi se scoate pe o farfurie. In aceeasi tigaie se pune sucul de rosii, se subtiaza cu putina apa plata (daca este nevoie) , apoi se asezoneaza cu sare, piper, oregano si zahar brun. Se lasa sa dea cateva clocote…. o poza cam neclara dar Calin tot baga mana in fata aparatului cand amesteca in sos

Dupa ce au fiert, pastele se scurg intr-o strecuratoare, fara sa se clateasca

Se pun in tigaie, si se amesteca putin sa se imbrace cu sos

Se pun pe o farfurie, si se aseaza bucatele de pui deasupra

Calin a ornat cu un fir de coriandru ( sau patrunjel). Va spun sincer, totul a durat 10 minute. Incercati si voi cu copii vostri , satisfactia de ambele parti este enorma. Si Calinul meu, asteptand sa pape ce a facut

Imi plac foarte mult cartofii pregatiti in acest fel, de cativa ani nu am mai facut cartofi prajiti in tigaie. Eu ii mananc simpli, poate insotiti de un sos de iaurt, dar sunt o garnitura ideala pentru orice fel de friptura.

Ingrediente:

• cartofi
• ulei de masline
• sare grunjoasa de mare
• chimen

Cartofii se curata, se spala , se taie bucati mari, ori felii, ori cuburi, ideea e sa nu fie taiati marunt. Se pun la fiert in apa cu putina sare, maxim 10 minute din momentul in care dau in clocot. Cartofii nu trebuie sa fiarba complet, atunci cand sunt intepati cu furculita trebuie sa aiba miezul ferm. Se strecoara de apa si se lasa sa se usuce putin de lichid

Se pun intr-un bol, se stropesc cu ulei de masline , se amesteca, apoi se pune sarea si chimenul si se amesteca din nou.

Cartofii se pun intr-o tava, cel mai bine ies in tava de ceramica termorezistenta. Se pun in cuptorul incins in prealabil, la foc mare, aproximativ 30 de minute, sau pana se rumenesc.

Un orez delicios si aromat, care din punctul meu de vedere este mai mult decat o garnitura. Eu l-am mancat simplu si mi-a placut foarte mult, este prima data cand fac orez cu curry, dar cu siguranta nu ultima.

Ingrediente:

• o ceasca de orez ( eu am folosit orez traditonal, cu bob rotund)
• o ceasca de lapte de cocos ( eu am folosit lapte de cocos pentru gatit, bio )
• 2 cesti de apa plata
• 2 lingurite pudra de curry
• 1/2 lingurita  turmeric
• 1 ceapa
• 3 linguri ulei de masline
• 2 foi de dafin
• frunze de patrunjel

Ceapa se caleste usor in ulei de masline pana se inmoaie, fara sa se rumeneasca

Se adauga orezul, se amesteca de cateva ori apoi se pun condimentele: curry, turmeric si foi de dafin

Dupa ce orezul s-a amestecat bine cu condimentele, se adauga laptele de cocos

Apoi se pune apa, un praf de sare, si se baga la cuptor, pana cand orezul absoarbe tot lichidul

Cand a fost gata, am pus si cateva frunze de patrunjel.

De cate ori se apropie Craciunul, ma gandesc la copilaria mea.Niciodata nu am trait cu atata intensitate sarbatorile, decat atunci cand credeam cu tarie in Mos craciun.stiam ca o sa primesc multe cadouri, nu neaparat pentru ca eram cuminte, ci pentru ca intotdeauna primeam, nici nu concepeam ca nu o sa fiu iar super rasfatata.Dar daca este ceva la care ma gandesc intotdeauna in pragul sarbatorilor, acestea sunt cozonacii si cornuletele fragede pe care le facea bunica mea.Eram pur si simplu fascinata de acel intreg proces complex, cu toate ingredientele la aceeasi temperatura, cum se vorbea zile intregi ca trebuie sa fie faina buna, si untul nu stiu de care…si crema aceea dementiala de cacao si nuci si mult rom, din care infulecam pe furis, luam cate un linguroi mare si indesam umplutura de cozonac in gura apoi fugeam sa nu ma vada nimeni.Si de atunci, am mancat nenumarate delicatesuri, prajituri, bomboneturi din toata lumea, dar nimic nu se compara cu gustul acela inconfundabil..cozonacii uriasi si pufosi, aliniati ca niste soldati disciplinati pe masa din sufragerie, acoperiti cu hartie de pergament, pregatiti sa ia drumul copiilor si al nepotilor. Si cutiile mari pline de cornulete fragede, umplute cu aceeasi crema minunata, de se topeau in gura, mancam de spargeam. Si mamaia mea, care statea si ii admira, apoi incepea sa faca imparteala: astia sunt pentru Mihaela( matusa mea) , pentru Iulica ( tatal meu) ,astia pentru nu mai stiu cine, si intotdeauna, cel mai deosebit, cel mai frumos, cu impletituri si cu cea mai multa crema ,era pentru Lucicuta.
Apoi am pierdut-o pe mamaia mea facatoare de minuni, si pe langa durerea disparitiei ei premature, am ramas chinuita de absenta gustului si mirosului acela minunat de cozonac si cornulete. Si acum imi aduc aminte cum se inchidea in bucatarie si dadea drumul la aragaz, era o calduraaaa, si ea micuta si grasuta, transpirata toata, framanta intr-un lighean urias coca aceea aurie si parfumata. Din pacate, doar de doua ori pe an…
Bineinteles ca aschia nu sare departe de trunchi, iar eu eram chinuita de nenumarate talente, mai ales de cel culinar.Am inceput de pe la 9 ani, cu acadele de zahar ars, cu budinca aia la plic, parca fosfarin se numea. Cate cratite am afumat, cate farfurii am spart, ehhhh…
Cand aveam vreo 12 ani, chinuita de amintirea cozonacilor, am decis ca o sa fac eu de Craciun cozonac. Am cooptat-o si pe prietena mea Corina, la munca de jos bineinteles ( spartul nucilor, cernutul fainii) deoarece eu eram bucatarul sef. Dupa indelungi negocieri cu ai mei, am primit acceptul de a face cozonaci noaptea, deoarece era inainte de 1989 si gaze nu erau decat dupa 12 noaptea.
Sincer…am facut totul ca la carte… cred:)).Corina a tinut de lighean, si eu am aruncat cu coca in sus, am trantit-o , am bufnit-o , pana cand a inceput vecinul de la 2 sa bata in teava.In final imi aduc aminte ca i-am asezat in tavi, si ne-am dus sa ne culcam putin.Ne-am trezit spre dimineata, dar ai nostri cozonaci erau tepeni in tavi, nu crescusera deloc.I-am bagat asa in cuptor, si mi-am zis in gand ca or sa creasca la caldura gazelor. Da de unde, au ramas as micuti…Eram tare suparata, ii aliniasem pe masa si ne uitam la ei , cand, intra tata in bucatarie. Vede cozonacii, si imi rasuna si acum in gand vocea lui: “Arata ca niste caramizi”. Eu eram devastata, api tata, ia unul in mana , il loveste usor de masa, si zice:” si sunt la fel de tari ca o caramida.” Aia a fost lovitura de gratie. Timp de 20 de ani nu am mai facut cozonac, am ramas marcata.Am facut torturi,prajituri,checuri,dar niciodata cozonaci.Si nici nu am mai mancat cozonac ca al bunicii mele. Acum vreun an si ceva, grazie masinii de facut paine, m-am incumetat iar la aluatul atat de sensibil si pretentios. Mi-a iesit, dar nu am sa uit niciodata primul meu esec, prima mea dezamagire culinara:).Caramizile mele…:)) Ooofff Corino, Corino, trecura 20 de ani de atunci:)).Mare bucatareasa ma credeam, ca si acum de altfel:))
Aceasta povestire este un omagiu adus bunicii mele, prietenei mele Corina, care de atunci mi-a suportat multe esecuri culinare ( si nu numai), o incursiune placuta in copilaria mea.
Va doresc tuturor un craciun minunat , alaturi de cei dragi, unde vreti si cu cine vreti, vorba lui Banica jr!

Am reusit sa scanez si o poza cu bunica mea, si una cu tortul urias de negresa pe care mi-l pregatea de ziua mea tataitul meu scump,alta minunatie culinara . Fetita bosumflata este Lucicuta cea rasfatata…:))

Quinoa este un aliment despre care nu stiam nimic pana ieri.Ieri am aflat ca aceste seminte sunt hrana incasilor. Ca au mai mult calciu ca branza, mai multe proteine decat carnea,vitamina b1,b2,b6,b9, magneziu,fosfor si zinc.Zic , asta e de mine:)). Iata prima incercare de a gati quinoa, cea mai simpla de altfel, si anume pilaf. Se comporta exact ca orezul,numai ca are nevoie doar de 2 ori cantitatea de apa, timp mult mai redus de preparare, si este foarte buna la gust. Acum nu o sa zic ca e delicioasa, dar mie mi-a placut foarte mult si abia astept sa o mai ” dezvolt” si imbunatatesc:))

Ingrediente:

- o ceasca quinoa bio
- o ceapa rosie
- un praf de sare de mare
- chilli pudra bio
- 2 linguri ulei de masline
- o jumatate de lime

In primul rand quinoa se pune intr-o strecuratoare deasa si se spala bine bine sub jet de apa. Am citit ca este acoperita de o pulbera amaruie, saponina, dar eu nu am simtit absolut nimic amar dupa spalare. Inainte n-am incercat:)). Ceapa se toaca marunt si se pune la calit in uleiul de masline. Se adauga si quinoa spalata si scursa

Se amesteca putin si se condimenteaza cu sare de mare si praf de chilli

Dupa doua minute de calire, se adauga doua cesti de apa plata, apoi se acopera cu un capac si se lasa sa fiarba la foc mediu

Cam 10-12 minute dureaza pana se absoarbe toata apa. Quinoa este gata

Dupa ce s-a racorit putin, am stors o jumatate de lime peste pilaf, pentru o nota de prospetime.

Bun si sanatos.

Am decis sa incerc dieta vegetariana. O alegere dificila , deoarece nu sunt sprijinita de familia mea. Nu reusesc sub nici o forma sa ii dezvat de mezeluri si carne. Singurul care mai pleaca urechea la vorbele mele este fiul meu, Calin, pe care o sa il hranesc cat de sanatos posibil.In continuare trebuie sa gatesc cu carne , nu am ce sa fac:). Dar o sa postez retete vegetariene si bio.